Pâine şi circ...

Expresia "ca la circ" e foarte îndreptăţită... Zău... În "frumoasa" noastră urbe a poposit un circ în "vremi de criză" -
Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs şi ropot...
Şie să fie ? Şie să fie?
Iacă-n tîrg, "minajărie"!
O comegie d'a cu fiară
Şî-'mprejur lume şî ţară ...
(cum zicea Victor Vlad Delamarina în poezia lui "Ăl măi tarie om dân lumie").
Vieţuitorii micului oraş sunt tare doriţi de un altfel de circ decât cel zilnic de la "slujbă", aşa că s-au inghesuit cu mic, cu mare la "comedie". Fiindcă trebuia sa facă cineva pe "doamna educatoare", sorţii cazut-au pe mine...
"Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine/
Cum nu vege ori şî şine",
... dar tot am rămas cu un gust "amărui"... În "dornica" lor goană după vreun bănuţ în plus amărâţii circari şi-au vândut îndoielnicul (pe alocuri) talent unui public care era atat de avid... inclusiv dupa "popcornul" la suprapreţ de la intrare. Cum "pe Pământ sunt două lucruri omniprezente - hidrogenul şi proştii", am asistat la câteva scene... care erau mult mai amuzante decât numărul cu care se chinuia colvnul să amuze publicul foarte tânăr. Mai întâi am vazut o "familie cu greutate" (în care toţi sunt supraponderali) care nu s-a putut lipsi de pasiunea lor pentru tot ce se poate mânca şi care şi-a delegat un membru care să facă naveta la "ghişeul" cu popcorn... Pe urmă s-a rupt tribuna... ( :) ) ... nu ştiu dacă din cauza "familiei de două tone" ... cert este că cei de acolo s-au "sufocat" aproape de lojă ca să respire "aerul circului". Apoi a urmat înghesuiala la plimbatul cu poneiul... şi fotografia cu bietul piton ameţit de atâta blitz şi nu numai...
Nu au lipsit paradele "VIP"-urilor locale care şi-au scos "utilajele" lor de fotografiat să imortalizeze pe "al mic" uitându-se la ceva ce nu va vedea prea curând pe aceste plaiuri... deşi săracul prezentator se tot chinuia să spună că "şeful lui îi roagă să înceteze"... Dar cum cei care au locuri la lojă cred că deţin privilegii sporite...
Şi iar vin la ce mă doare - absenţa celor câţiva ani de acasă în care trebuia cultivată puţina grijă pentru curăţenie... Noi ne chinuim să dresăm animalele să se comporte ca oamenii (câinii joacă fotbal şi salută, poneii fac plecăciuni... ), pe când animalele nu trebuie să depună nici cel mai mic efort pentru ca noi să ne comportăm ca ele (să marcăm locul pe unde am trecut... într-un fel sau altul)...