Blogul meu...: aprilie 2015

Cu toate că rețelele de socializare stârnesc multe discuții care scot în evidență mai ales părțile negative, acestea rămân cea mai simplă modalitate de a comunica. ”Frunzărind” paginile rețelei lui Mark Zuckerberg am văzut acum ceva timp un anunț al Departamentului de Matematică al Universității Politenhica din Timișoara în care elevii de liceu (de la toate profilurile) erau invitați la un concurs (evident de matematică) – un omagiu adus unuia dintre primii matematicieni care au contribuit la pregătirea viitorilor ingineri în această instituție de învățământ – Valeriu Alaci

O condiție de participare era accesul la Internet, o alta era răbdarea pentru înregistrare pe platforma de pe site-ul Politehnicii și de a fi în fața calculatorului la o anumită oră. Evident că mai trebuie amintită (cel puțin) și simpatia pentru disciplina MATEMATICĂ (coșmarul multor elevi la finele liceului).

Cea mai grea misiune mi-a revenit mie și a fost aceea de a-mi convinge elevii să participe. Am ”trâmbițat” pe la clasele la care predau și am reușit să conving câțiva. Aceștia au fost informați prin email despre ”ce și cum”, așa că în 23 martie 2015, între orele 19-21 a avut loc etapa de calificare, care a constat în rezolvarea unui test online cu probleme de matematică la care trebuia doar să descopere/ghicească/intuiască un răspuns din 6 variante. Problemele au fost în număr de 12, fiecare cotate cu 10 puncte pentru un răspuns corect indicat (nu foarte ușoare). De menționat este că problemele au fost grupate pe 3 secțiuni (Matematică-Informatică, Științe ale Naturii, Tehnologic/Uman), și au fost transmise fiecărui elev ”amestecate” aleatoriu astfel încât doi elevi de la același profil și aceeași clasă au avut teste cu aceleași probleme, dar aranjate în altă ordine (atât textele, cât și răspunsurile), îngreunând mult posibilitatea participanților de a comunica între ei.

Spre bucuria mea, s-au calificat 5 elevi: Ionuț Borozan (clasa a X-a matematică-informatică), Ciobanu Vlad și Pohanka Ștefania (clasa a XI-a științe ale naturii) și Pîrvu Ancuța și Robu Mădălina (clasa a XII-a matematică-informatică). Mai mult, Ancuța a obținut punctajul maxim în calificări.

Ieri, 25 aprilie 2015, am fost invitați la faza finală în impunătoarea clădire a Politehnicii din bulevardul Vasile Pârvan. Intensitatea emoțiilor a fost direct proporțională cu dificultatea problemelor. Participanții au fost mulți de la licee sonore din Timișoara dar și din Arad și Caraș-Severin. Proba a fost puțin diferită față de cea de la etapa de calificare, participanților ”adimistrându-li-se” 6 probleme cu alegerea răspunsului corect și alte 6 cu scrierea doar a răspunsului final. După două ore de concurs în care au fost ”storși” neuronii de toate formule (ne)învățate, proba s-a terminat cu comunicarea pe loc a punctajelor obținute (acesta este unul din avantajele acestui tip de evaluare).

Deși inițial ni s-a părut că punctajele nu sunt foarte mari, am decis să ne relaxăm unde altundeva decât în mult-apreciatul Mall. O masă copioasă poate fi un sfetnic bun – am hotărât să mai aruncăm o privire pe listele care se lăsau așteptate pe site sau pe avizier. Cum acestea ”lipseau cu desăvârșire”, singura modalitate de a afla pe ce loc ne-am situat era să luăm parte la festivitatea de premiere. Am ascultat imnul Politehnicii, cuvintele frumoase adresate de organizatori și surpriza a apărut când primul nume citit a fost – Borozan Ionuț – mențiune. Emoțiile subsemnatului au înregistrat o creștere exponențială (mai ales că știam că Vlad avea punctaj mai mare). Au trecut mențiunile – nimic, premiul al II-lea (nimic)… La modul cel mai sincer mă gândeam că algoritmul de repartizare al premiilor e altul și că ”Asta e !”… Și s-a trecut la anunțarea premiilor I… Nu pot reproduce aici interjecția pe care am scos-o când am auzit ”Premiul I – Științe ale Naturii – Ciobanu Vlad – cel mai mare punctaj la acest profil”… Nu pot să nu remarc faptul că și ceilalți au fost foarte aproape de punctajul ultimei mențiuni acordate. În definitiv, toți participanții au avut de câștigat câte ceva: experiență, prieteni și (poate) motivație pentru a urma cursurile la una din aceste facultăți.

Felicitări organizării ”ingineresc” de precisă a întregului eveniment !

Felicit curajul elevilor de a participa !

…Și nu în ultimul rând felicit rezultatele deosebite ale lui Ionuț și Vlad !