Matematicieni, matematicieni, matematicieni... Atâţia matematicieni ? NU ! Mai mulţi ...!!!

Acest citat l-am găsit pe o carte de matematică uitată prin cămin, pe când eram "studios" în ale matematicii...
Azi am primit "Diploma de moldobean"... Trebuie să mă explic, nu ? Printr-o minune dumnezeiască şi o conjunctură astrală favorabilă două dintre "enoriaşele" mele în ale matematicii s-au calificat la faza naţională a unui concurs de matematică ... şi s-au întors victorioase. Au obţinut o menţiune şi un frumos "al doilea loc de sub menţiune".

Sincer să fiu, mă aşteptam... După ce le-am dădăcit suficient încât să par ca o soacră, fetele mele s-au întors cu motive suficiente de a fi mândre. N-am scăpat nici eu ... Am primit un premiu de "consolare" (o diplomă scrisă în limba răzeşilor, o "medalie", o minge antistres cu un "smile" pe ea şi o "scrisoare" de la "Eş", scrisă cu patimă...). Dacă în postarea anterioară eram destul de pesimist faţă de noua generaţie, acu' pot să zic că ... mi-a revenit puţin optimismul...
Şi pentru că nu pot să trec aşa uşor peste asta reproduc (cu sau fără voia autoarelor) "scrisorica" cu pricina...

Stimate domnule profesor,
Vă scriem aceste rânduri... Nici noi nu ştim de ce. Aici, la "Ieşi" e foarte fumos. Spiritul eminescian e peste tot. Chiar peste tot! E enervant de-a dreptul să dai de prezenţa lui Eminescu chiar şi la fast-food-ul din colţ.
Aşa cum v-am promis, v-am adus "medalia de aur". Nu ştim cine e "vinovatul" pentru această reuşită. O fi Asachi sau Haimovici, Lazarov sau însuşi omniprezentul Eminescu... poate vânzătorul de pe b-dul Ştefan. Nu mai contează, ne-am ţinut de promisiune...
Mingiuţa e anti... stres (ca să nu dăm nume). Colegii dumneavoastră sunt atât de drăguţi încât vă aduc aproape de "culmile disperării" (că tot vorbeam de nume mari, să facem referire şi la Cioran). Când vă simţiţi stresat, nu vă mai descărcaţi nervii pe elevi, stiviţi zâmbetul smile-ul de pe minge.
În final, v-am adus şi diploma de moldovean, anticipând vizita dumneavoastră de la anul viitor în Iaşi.
Revenind la lucruri mai serioase, sperăm să nu vă fi dezamăgi şi vă mulţumim pentru tot...
Cu respect, Antonia şi Alexandra.

Acu' ce să zic... ? Că nu sunt mulţumit...? N-am participat la "Cupa Campionilor Matematicii" (Olimpiada), dar la Cupa UEFA cu siguranţă...! Lucescu nu se bucură oare... ?
Bravo, lor... La mai mare....!
Atenţie, Iaşi, că vin...!!!!

Suma inteligenţelor e constantă...! Păcat ca ... populaţia e în continuă creştere...

... Să mai zic că mare dreptate avea cel care a scos-o din "puţul gândirii" ?
Degeaba... Sunt din întâmplare unul dintre cei care ar trebui să "multiplice" conexiunile neuronale (ale celor ce fac "primii paşi" în societate) - care cică e măsura inteligenţei pe care fiecare o poartă în capul său (cel "dintre umeri", evident...). Cum spuneam, întamplător am onoarea ("oroarea", după cum zicea un învăţăcel de-al meu... ) de a preda matematica "enoriaşilor" mei... ("grea misie").

Ca şi în alte multe dăţi, azi am avut sentimente contradictorii de "la ce bun ?" sau de "Ion Botezătorul" ( - glasul care strigă în pustiu ). Mă gândeam că ministeru' nostru cheltuie cam mult plătindu-ne ... Poate că nu mă străduiesc suficient (posibil), dar zău că nu mai am răbdare... ! Am fost şcolit într-un anume fel, cu anumite valori morale, care poate că nu mai corespund...

Au trecut teze unice... vine BAC-ul... aceeaşi răsturnare de valori şi aceeaşi "aplatizare" a curbei lui Gauss (semn al anormalităţii) ca şi în ceilalţi ani... Meditam o clipă după ce am văzut lehamitea "publicului" meu şi mă întrebam cui foloseşte...?

Educaţia este poate investiţia pe cel mai lung termen ale cărui roade nu se vor vedea prea curând, ci... peste nişte ani când viitorul produs al şcolii îşi foloseşte cumva, în rezolvarea unei probleme o "gaşcă" de neuroni care s-au "împrietenit", legându-şi axonii "întru creşterea inteligenţei".

Afară se anunţă vara, deşi oficial nu e "prin zonă". Deci... cum să mai îndesăm în "creiere" şi ultimile lecţii ? "Las', că nu s-or da chiar astea la BAC...!". Ştiţi care e singura procupare a "tineretului studios" din ziua de azi... ? Camerele de supraveghere ! (dacă se montează sau nu, dacă au sunet sau nu, dacă nu se poate lua curentul chiar atunci) . Pentru BAC-ul de anul acesta s-au pus subiectele la vedere pe internet. Normal că au apărut şi rezolvări pe cărţi gata tipărite ... Dar tot e greu să înveţi... "Noi ne facem că predăm, ei se fac că învaţă..."

Şi ce s-ar întâmpla dacă toţi ar învăţa la matematică? (poate că numărul fraierilor ar fi în scădere ... sau nu ?)

Şi atunci ce rol îmi mai revine mie...?

PS: ... mai primesc câte un mesaj agramat pe care nu pot să nu îl redau....

"ki iam dat ieri poza k mn ?????????????????????" . Mi-e frică să întreb ce clasă e... E un produs al şcolii noastre, cu siguranţă... Dacă acum scrie aşa, în ce "limbă" îşi va face o cerere, peste nişte ani... ?

Voi reveni odată cu un subiect legat de acest fenomen...

Mens sana in corpore "barosano"....

... Asta era "sintagma" pe care regretatul profesor de Limba Română, Nicolae Mărgeanu o folosea ca să-i ironizeze pe cei care practicau sportul fără "cap" (evident, cel dintre umeri). Aproape de fiecare dată când ne alegeam cu câte un eşec la "sportul rege" şi noi îi ceream un mic comentariu din bancă (evident, pentru a mai "trage de timp" la începutul orei de română) "idolul" meu în materie de "dăscălie" făcea sinteza meciului din ziua precedentă: "Mens sana in corpore barosano". Tare ne mai amuza aceasta ... ca şi multe alte vorbe de "duh" ale celui pomenit mai sus...
Dacă aveţi curiozitatea să întrebaţi pe un adolescent despre pasiunile sale 90% dintre băieţi vor răspunde "- Fotbalul". O vorbă englezească care făce o comparaţie între rugby şi fotbal suna cam aşa: "Rugby-ul e un sport de bădărani jucat de nobili, iar fotbalul e un sport nobil jucat de bădărani". Poate pare ipocrizie, dar şi eu am trecut prin "faza" asta - am avut o echipă preferată (U. Craiova - atunci când era "campioana unei mari iubiri") şi am "suferit" la eşecurile acesteia şi am "sărit" în sus când "băteau ai noştri", dar... mi-a trecut odată cu înfrângerea suferită de echipa României la Campionatul Mondial din SUA (cred), atunci când a pierdut la "11 metri" cu Suedia, în sensul că a fost ultimul meci care m-a afectat, încât am "jurat" să nu mai pun la suflet fotbalul.
Ceea ce mă "intrigă" sunt "deontologii" de pe la "iemisiunile" sportive... (au şi canale specializate în aşa ceva). Câtă dezbatere despre o anumită fază, sau despre "a fost sau nu a fost offside" sau "trebuia să-l pună pe Dică fundaş la marcaj, în loc de mijlocaş ofensiv" şi câte alte nimicuri de-astea... Multă răbdare trebuie să ai ca să poţi "analiza" ce spun aştia...! "Ţara arde şi..."
Mi se pare că fotbalul a devenit un fel de "industrie" în care jucătorul şi meciul devin uneori marfă de contrabandă. Se învârt sume colosale de către mai-marii fotbalului, încât esenţa sportului şi adjectivul de "olimpic" şi-a pierdut de mult sensul... Pe la nişte emisiuni am auzit ipoteza cum că meciurile sunt trucate pentru a câştiga unii sume imense la pariurile sportive... Pun pariu că sumele sunt mai mari decât bugetul României... Şi mai e şi criză cică...
Mă uitam de curând la ştiri... există galerii violente (tifosi, ultraşi, etc...) care se bat la propriu înainte sau după meciuri... Cred că e destul de riscant să te aventurezi la un meci de fotbal în tribună în zilele noastre. Nu vi se pare stupid şi animalic să te baţi pentru "ai noştri" ?... De parcă jucătorii exact asta aşteaptă de la tine ca suporter... Nu pot să spun ce aş propune eu pentru cei ce au asemenea manifestări... (dar cu siguranţă aş pune Mozart şi Beethoween la megafoane zilnic în închisori ... şi la sărbători câte un Vivaldi)...
Mai există "fair-play" ? Cred că a devenit arhaism... Zicea cineva cum sunt instruiţi jucătorii pe la antrenamente să păcălească arbitrii (cum să cadă "artistic", cum să simulezi o accidentare, etc). Şi atunci la ce să pierd vremea 90 de minute la televizor... ? Să văd cum "Mutu" nu-şi face treaba pentru că e plătit ca să nu o facă, pentru ca să iasă combinaţia câştigătoare a unora... ?
Grea misiune să antrenezi o echipă... Pe umerii antrenorului pică toată răspunderea... Tot regretatul meu profesor de Limba Română zicea că un antrenor bun poate fi şi un şahist...


"Toată lumea se pricepe la politică şi la fotbal". Aşa o fi...?
Şi dacă cei care fac politică se pricep la aceasta la fel ca şi cei care pretind că se pricep la fotbal... ?

Pâine şi circ...

Expresia "ca la circ" e foarte îndreptăţită... Zău... În "frumoasa" noastră urbe a poposit un circ în "vremi de criză" -
Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs şi ropot...
Şie să fie ? Şie să fie?
Iacă-n tîrg, "minajărie"!
O comegie d'a cu fiară
Şî-'mprejur lume şî ţară ...
(cum zicea Victor Vlad Delamarina în poezia lui "Ăl măi tarie om dân lumie").
Vieţuitorii micului oraş sunt tare doriţi de un altfel de circ decât cel zilnic de la "slujbă", aşa că s-au inghesuit cu mic, cu mare la "comedie". Fiindcă trebuia sa facă cineva pe "doamna educatoare", sorţii cazut-au pe mine...
"Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine/
Cum nu vege ori şî şine",
... dar tot am rămas cu un gust "amărui"... În "dornica" lor goană după vreun bănuţ în plus amărâţii circari şi-au vândut îndoielnicul (pe alocuri) talent unui public care era atat de avid... inclusiv dupa "popcornul" la suprapreţ de la intrare. Cum "pe Pământ sunt două lucruri omniprezente - hidrogenul şi proştii", am asistat la câteva scene... care erau mult mai amuzante decât numărul cu care se chinuia colvnul să amuze publicul foarte tânăr. Mai întâi am vazut o "familie cu greutate" (în care toţi sunt supraponderali) care nu s-a putut lipsi de pasiunea lor pentru tot ce se poate mânca şi care şi-a delegat un membru care să facă naveta la "ghişeul" cu popcorn... Pe urmă s-a rupt tribuna... ( :) ) ... nu ştiu dacă din cauza "familiei de două tone" ... cert este că cei de acolo s-au "sufocat" aproape de lojă ca să respire "aerul circului". Apoi a urmat înghesuiala la plimbatul cu poneiul... şi fotografia cu bietul piton ameţit de atâta blitz şi nu numai...
Nu au lipsit paradele "VIP"-urilor locale care şi-au scos "utilajele" lor de fotografiat să imortalizeze pe "al mic" uitându-se la ceva ce nu va vedea prea curând pe aceste plaiuri... deşi săracul prezentator se tot chinuia să spună că "şeful lui îi roagă să înceteze"... Dar cum cei care au locuri la lojă cred că deţin privilegii sporite...
Şi iar vin la ce mă doare - absenţa celor câţiva ani de acasă în care trebuia cultivată puţina grijă pentru curăţenie... Noi ne chinuim să dresăm animalele să se comporte ca oamenii (câinii joacă fotbal şi salută, poneii fac plecăciuni... ), pe când animalele nu trebuie să depună nici cel mai mic efort pentru ca noi să ne comportăm ca ele (să marcăm locul pe unde am trecut... într-un fel sau altul)...

Despre nimic... sau muzică...

Făcui plinul la o "oareşce" benzinărie acum vreo două săptămâni şi drept "mulţumire" am auzit un frumos text "recitat" de către "tipu' de la casă"... cum că... pot câştiga una dintre cele 4 maşini (de "agăţat")... După ce i-am zis că îmi ajunge una, răbdarea mi-a fost răsplătită cu un CD... Fără să gândesc prea mult l-am ales pe cel cu " ză best of anii 90". Proastă alegere...! Nu ştiu cine a făcut compilaţia aia... dar... mi-a obosit "arătătorul" pe butonul de "next" căutând ceva mai pe gustul meu... Toate numai cu "zdringhi-zdringhi" şi " 'uţ-'uţ " (citat-am din "contemporanul Badea") ...
E adevărat, nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi, dar printre ei se numără şi subsemnatul... Mă gândeam dacă nu era bine să fi ales clelalte "ză besturi" (din '80 sau '70).
Se spune că cea mai "bună" muzică e cea care are peste 10 ani... O fi aşa ? Sau, poate cea mai apreciată rămâne muzica adolescenţei fiecăruia ?

Fabula... (cu Toma Caragiu)

http://www.youtube.com/watch?v=xjrH66KisqM

(Aproape) incredibil!... Această scenetă are tot atâtea "primăveri" ca şi mine.... Şi totuşi atât de actuală... Pentru cei ce nu au "simţit" efectele comunismului e mai greu (poate) să priceapă subtilităţile "turnate" de actori şi strecurate de cei care au scris textul... Se pot face speculaţii, bineînţeles...: ori nu au văzut cei de la cenzură (ori nu au înţeles), ori au avut "pile" cei care interpretează... ori...

Poate ca sună a "nostalgie", dar... nu vi se par mai buni decat cei din "zilele noastre" ? Ei au gasit un subiect foarte... delicat - raportarea unor date "umflate" la "superiori". Nu stiu cum, dar mi se pare de foarte mare "actualitate"... Nu ? Chiar nu aţi vazut situaţii similare (aştept comentarii ! ) ? Vreţi un exemplu ? Examenul de Bacalaureat e la fel de trucat ca şi "rapoartele" celor din fabulă (mai vorbim despre asta...)
Şi de ce nu-mi plac cei din "zilele noastre" ? Pentru că umorul se rezumă la vulgaritate şi la o lipsă de talent, uneori... Nu ?
Gândiţi-vă la "Vacanţa Mare" ! Recunosc, prima oară au fost interesanţi (Garcea e reprezentativ), dar acum sunt... uzaţi... - aceleaşi replici, acelaşi umor vulgar, hidos uneori...
Divertis ? De când a plecat Pascu, nu mai e la fel... Îmi aduc aminte că am fost la un spectacol când erau toţi, acum nişte ani... Atât de tare am râs, încât am făcut febră musculară... şi la un moment dat, nu mai râdeam, pentru că fazele erau atât de dese, încât m-am oprit din râs ca să nu pierd replica următoare... Cred ca ce-i mult nu-i sănătos, nu ?
"Cârcotaşii" ? Nu mai au farmec...
Personal, îmi place Mircea Badea... Frustrările lui sunt mai aproape de ale mele, are aproape aceleaşi dezamăgiri şi ... are ceva mai mult curaj de a spune lucrurilor pe nume...
Aştept critici, observaţii, comentarii...
Numa' binie !