Mens sana in corpore "barosano"....

... Asta era "sintagma" pe care regretatul profesor de Limba Română, Nicolae Mărgeanu o folosea ca să-i ironizeze pe cei care practicau sportul fără "cap" (evident, cel dintre umeri). Aproape de fiecare dată când ne alegeam cu câte un eşec la "sportul rege" şi noi îi ceream un mic comentariu din bancă (evident, pentru a mai "trage de timp" la începutul orei de română) "idolul" meu în materie de "dăscălie" făcea sinteza meciului din ziua precedentă: "Mens sana in corpore barosano". Tare ne mai amuza aceasta ... ca şi multe alte vorbe de "duh" ale celui pomenit mai sus...
Dacă aveţi curiozitatea să întrebaţi pe un adolescent despre pasiunile sale 90% dintre băieţi vor răspunde "- Fotbalul". O vorbă englezească care făce o comparaţie între rugby şi fotbal suna cam aşa: "Rugby-ul e un sport de bădărani jucat de nobili, iar fotbalul e un sport nobil jucat de bădărani". Poate pare ipocrizie, dar şi eu am trecut prin "faza" asta - am avut o echipă preferată (U. Craiova - atunci când era "campioana unei mari iubiri") şi am "suferit" la eşecurile acesteia şi am "sărit" în sus când "băteau ai noştri", dar... mi-a trecut odată cu înfrângerea suferită de echipa României la Campionatul Mondial din SUA (cred), atunci când a pierdut la "11 metri" cu Suedia, în sensul că a fost ultimul meci care m-a afectat, încât am "jurat" să nu mai pun la suflet fotbalul.
Ceea ce mă "intrigă" sunt "deontologii" de pe la "iemisiunile" sportive... (au şi canale specializate în aşa ceva). Câtă dezbatere despre o anumită fază, sau despre "a fost sau nu a fost offside" sau "trebuia să-l pună pe Dică fundaş la marcaj, în loc de mijlocaş ofensiv" şi câte alte nimicuri de-astea... Multă răbdare trebuie să ai ca să poţi "analiza" ce spun aştia...! "Ţara arde şi..."
Mi se pare că fotbalul a devenit un fel de "industrie" în care jucătorul şi meciul devin uneori marfă de contrabandă. Se învârt sume colosale de către mai-marii fotbalului, încât esenţa sportului şi adjectivul de "olimpic" şi-a pierdut de mult sensul... Pe la nişte emisiuni am auzit ipoteza cum că meciurile sunt trucate pentru a câştiga unii sume imense la pariurile sportive... Pun pariu că sumele sunt mai mari decât bugetul României... Şi mai e şi criză cică...
Mă uitam de curând la ştiri... există galerii violente (tifosi, ultraşi, etc...) care se bat la propriu înainte sau după meciuri... Cred că e destul de riscant să te aventurezi la un meci de fotbal în tribună în zilele noastre. Nu vi se pare stupid şi animalic să te baţi pentru "ai noştri" ?... De parcă jucătorii exact asta aşteaptă de la tine ca suporter... Nu pot să spun ce aş propune eu pentru cei ce au asemenea manifestări... (dar cu siguranţă aş pune Mozart şi Beethoween la megafoane zilnic în închisori ... şi la sărbători câte un Vivaldi)...
Mai există "fair-play" ? Cred că a devenit arhaism... Zicea cineva cum sunt instruiţi jucătorii pe la antrenamente să păcălească arbitrii (cum să cadă "artistic", cum să simulezi o accidentare, etc). Şi atunci la ce să pierd vremea 90 de minute la televizor... ? Să văd cum "Mutu" nu-şi face treaba pentru că e plătit ca să nu o facă, pentru ca să iasă combinaţia câştigătoare a unora... ?
Grea misiune să antrenezi o echipă... Pe umerii antrenorului pică toată răspunderea... Tot regretatul meu profesor de Limba Română zicea că un antrenor bun poate fi şi un şahist...


"Toată lumea se pricepe la politică şi la fotbal". Aşa o fi...?
Şi dacă cei care fac politică se pricep la aceasta la fel ca şi cei care pretind că se pricep la fotbal... ?