Un nou început

     Spunem într-o mai veche postare că timpul, pentru noi, slujitorii de la catedră se măsoară şi în ani şcolari. "Crăciunul" este sfârşitul de an şcolar, iar "Anul Nou" este 15 septembrie (anul acesta, prin excepţie, a fost 13). Şi atunci perioada de timp între cele două evenimente este "Revelionul" ? Din păcate, "trecerea dintre ani" nu a fost aşa de fericită ca altădată. "Păstorii" din fruntea forurilor conducătoare au hotărât să fim cu 25% mai "trişti". Şi asta după doi ani de o oarecare "bunăstare".

     Aseară la ştiri, liderii de sindicat îşi indemnau "oamenii", ca în cazul în care apare vreun "reprezentant" al politicii, să îşi ia copiii şi să intre în clasă. Oficial, politica nu a fost prezentă dacă excludem "neoficialitatea" portocalie a directorilor, inspectorilor şi reprezentanţilor primăriei.
      Nici nu a fost necesar vreun boicot, pentru că divinitatea a fost de partea noastră. "Dumnezeu nu apare la ştiri" - spunea Tudor Chirilă, dar "lider de sindicat" e, cu siguranţă... Tocmăi când părintele a ajuns la "încă ne rugăm pentru..." (urma o listă întreagă de binecuvântaţi), pomenind de "conducătorii..." s-a pus o ploaie biblică, încât întreaga adunare s-a risipit care încotro...

"Pâine şi circ" revine

     Ca şi anul trecut, în oraşul în care vieţuiesc au popsit (din nou) circarii... De data asta, erau unguri (marea lor majoritate nu ştiau româneşte) şi - culmea - circul se numea "Barcelona". Mă rog... "n-au găsit altă rimă"...

     Ghici pe cine au picat sorţii să facă pe "educatoarea" ! Cum zicea Caragiale - "m-am dus şi eu să văd comediile ". Sătul de circul cotidian (de la televizor, de la servici, etc) nu am fost deloc impresionat de prestaţia (la fel de modestă ca şi cea de anul trecut) amărâţilor care se chinuiau să distreze puţina audienţă. În tribune - lume pestriţă. Nu avea cum să lipsească familia "cu greutate" (vezi "episodul I" de mai jos) care au (evident) mâncat o cantitate de floricele de porumb direct proporţională cu masa proprie.

     În plictiseala generată de o melodie (gen " 'uţ  'uţ ") pusă pe "repeat" care imi zgâria auzul, am descoperit în spatele meu două domnişoare din a căror conversaţie încerc să redau esenţialul. (Între timp, ca o "făcătură", cineva din lista de Messenger îşi schimbă status-ul cu un citat din folclorul contemporano-manelist  "Am fost blondă nucleară, dar acum am dat-o în boală"). Înainte de a intra în "problematica" conversaţională (cacofonia e intenţionată), precizez că erau blonde (habar n-am dacă erau originale). Una avea vârsta de maxim 14 ani, pe când la cealată urmele lăsate de "activitatea nocturnă" pe chipul ei şi tutunul îmi făcea imposibilă estimarea măcar a vărstei. 

.................................................................................................................

     - Auzi tu, fată ! Ai ţigări ?

     - Am... Am şi brichetă.

     (Cum să nu aibă cei de la "Mondenii" de unde să se inspire ?)

     - Fată...! Când mergeam eu pă la petreceri, păi.. nu era petrecere fără să fiu eu sufletu' petrecerii...

      (Blonda mică lua notiţe deja, privind-o cu admiraţie)

      - Păi... eu beam în rând cu băieţii... Şi eram prima pă masă...

      - Uau ...

      (Între timp un acrobat se chinuia să stea în mâini)

      - Şi la bară eram prima... Făceam nişte chestii mai tari ca ăsta... (Deşi fizicul ei nu era de acord cu ea, dar poate că în trecut...) Eu m-am uitat la astea de acum, habar n-au să danseze la bară... Hai, fată să tragem o pipă...!

       Ce chestie, dom'le ! Nici dansul la bară nu mai e ce a fost odată...