Am "tăcut" multă vreme... M-am luptat cu auto-cenzura, cu invidia faţă de uşurinţa cu care mânuiesc cuvintele unii, dar şi cu timpul... De fapt, am aşteptat să se termine "marele" BAC. Aşadar, după o lungă "constipaţie" în ale "scrisului", iacă-tă-mă-s ! (cum zicea Creangă).
Fiecare generaţie are "ceva"; mi-am permis să le spun aşa, la sugestia unui vechi "camarad de arme". (Mulţumiri, Marius !!!). De ce "Y" ? Nu din cauză că le lipseşte cromozomul cu pricina, ci din cauza blugilor cu talie joasă - aia se vede din spate (un mare "Y" !). Nu ştiu cine a inventat bancul, dar mi se pare reprezentativă comparaţia (nu-i aşa ?). Îmi amintesc versurile unui cântec al "Cenaclului Flacăra":
" Te salut, generaţie-n adidaşi !
Te salut, generaţie-n blugi! "
Ce vremuri...!
Ca în fiecare an, ca de obicei, finalul ma deprimă, ma enervează, mă aduce tot mai aproape de "ce aş mai pleca din dăscălie...". După ce patru ani de zile, oră de oră încerc să îi învăţ puţină matematică, să le insuflu un pic de moralitate şi cinste, să vadă că e sănătos (mental) să înveţe, îşi arată (aproape) toţi valenţe nedescoperite şi neimaginate vreodată. Păi cum să nu fiu aşa, când BAC-ul a devenit de ceva timp "Olimpiada Naţională de Aranjamente şi Copiat" ? (Am vrut să găsesc o "definiţie" pentru B.A.C. şi nu am reuşit... Poate mă ajută cineva şi îmi descoperă un cuvânt pentru "B"; celelalte sunt sugestive A="Aranjamente" şi C="Copiat" ).
Aşadar, mă întreb "La ce bun ":
- să te chinui, să le dai "mură-n gură" că "nu se ştie" "n" formule şi tabele pe care să le ţină minte ?
- să faci probleme din cele "100 de variante" de pe site-ul ministerului, care erau incomparabil mai grele decât ce au primit anul acesta ?
- să te chinui să faci subiecte de teză "ca la BAC" cu teză de (măcar) două ore (când ei după prima jumătate se plictiseau) ?
- să le dai probleme cu derivata funcţiei arctg şi într-a 11-a, şi într-a 12-a şi ei să nu ştie formula nici acum ? (era mai comod să le dau să facă un "conspect", cum fac alţii, din branşă chiar)
- să faci probleme cu asimptote cu foarte puţin timp înainte de examen (în loc să fi ieşit pe teren la o "mimă") ?
- să le dai note cu un punct-două mai mari decât ar trebui (oricum vor zice că sunt mici) ?
- să le repeţi că viciile nu sunt sănătoase şi că toate lucrurile "trebuie făcute CU CAP" şi că trebuie "gândit de două ori înainte de a face ceva", când unii dintre ei/ele fumează, fac nişte petreceri în care "a se distra"="a se îmbăta", ba chiar fac şi întreruperi de sarcină (deşi au văzut filmul "4 luni, 3 saptămâni şi 2 zile")
- să le dai 10 la purtare, când au făcut atâtea tâmpenii, fără nicio logică pe principiul "dă-o dracu' de şcoală, că mai un pic şi se termină" ?
Cred că pot continua 2 oră fără să mă repet... Concluzia ? "Nu contează cât de bine predai materia, oricum puţini vor aprecia asta... " sau "Nu contează cât de bun eşti, bine că nu ai fost rău...!"
Spre surprinderea mea, şi nu numai a mea, anul acesta am văzut note mai mici decât în alţi ani, ba chiar unii au fost ghinionişti şi s-au trezit sub linie. Explicaţia e simplă: nu au mai fost variante de subiecte postate pe Internet, deci dragii noştri elevi nu au mai avut "cărţi de buzunar" ca în anii precedenţi, aşa că s-au descurcat la "faţa locului". (Aproape) fiecare dintre ei au câte un prieten, de la care a copiat. Şi asta cu complicitatea supraveghetorilor care au avut "bunăvionţă", stimulată, (evident) de românescul "plic" cu "să fie bine pentru toţi". Am auzit (şi nu e greu de crezut) că au fost şi cazuri mai "frigide", care au avut nevoie o "doză" mai mare (10 milioane) pentru a "gâdila" bunăvoinţa. (Si eu sunt coleg cu asemenea specimene...!!!!!!!)
"Da' a fost atât de greu la mate... !". Greu, pe naiba ! Nu a fost mai greu decât am făcut în clasă... sau decât cele de anul trecut din model !!! LENEA e tot mai mare, din păcate !!!
Generalizarea e periculoasă, atât în matematică, cât şi în viaţă... Cel mai tare mă doare că cei buni au fost "băgaţi la fund" de ceilalţi, nelăsaţi fiind să se concentreze. Şi atunci mă întreb ce simte un suflet onest de elev de 18 ani şi ceva când se confruntă cu "examenul maturităţii"... A meritat să înveţe, când "IQ"-urile subunitare ale clasei au note obeze, în comparaţie cu cele din timpul anilor de studiu ? A meritat să vină zi de zi la şcoală, când "campionii absenţelor" sunt în vârful clasamentelor ?
Am stat şi m-am gândit care ar fi "reţeta succesului" pentru un liceean. Cea neîmpărtăşită de cei mai mulţi este de a învăţa sistematic. Liceul a ajuns să fie o pepinieră de imbecili. A ajuns să fie ruşine să înveţi, să fii civilizat... E normal, atât timp cât nu ai de a face cu şcoala, nivelul de cultură, gradul de moralitate tind încet, dar sigur, spre ZERO. Şi asta se vede în timp, nu imediat... Pe scara valorilor se aşează manelele, fotbaliştii, haine şi maşini scumpe,etc., şi, în vârful ei - bădărănia şi necivilizaţia. Şi iată cum se strică, precum o piersică, mentalitatea noastră viitoare.
Din păcate, atitudinea este încurajată (mascat) şi de părinţi. Şi atunci care e reţeta ? La grădiniţă şi la şcoala primară naivitatea vârstei îi impiedică să vadă viaţa în "culorile ei adevărate". De voie, de nevoie, se mai învaţă câte ceva. Cu toate acestea unii vor observa efectul unei "ciocolate" la "doamna"... La gimnaziu, lucrurile se complică puţin: ai nevoie de medie cât mai mare pentru a putea intra la liceu ("măcar la informatică, dacă nu la celelalte" - citat din gura unui părinte). Aşa că elevul se orientează - învaţă "arta" copiatului sau, dacă are "cu ce", descoperă "efectul" meditatiilor şi îşi pregăteşte "speranţele" pentru "cel care vine în sală să ne ajute" - la examene, evident. Presupunând că intră la liceul la care îşi doreşte, continuă "specializându-se" pe arta "teatrală" (de genul "am uitat caietul acasă; jur că am făcut tema, dar... O aduc ora viitoare "), aprofundează genul "copy/paste", descoperă binefacerile site-urilor cu referate - pe scurt, învaţă să se "descurce". Ş.a.m.d. (Continuaţi... Aştept comentarii !!!).
Şi cum să nu "iau foc", când ştiu că mulţi ar putea fi ... mult mai buni... ?
Postări
