Ciicuţa
de Ana Berlogea
Hă-o, că-i la drum ciicuţa,
Are şorţu pus ‘năince,
Cu-a lu’ Clienşie, cu văruţa,
Givăniesc la poartă câcie.
Şie mărieţ-s pomii afară,
Plini cu flori şî cu albinie,
Că-n sat iară-i primăvară
Şî că Paşcili iar vinie.
Şî cu mâna-n şold, ciicuţa
Spunie la colaşi cum faşie,
D-o augie-n drum văruţa
Carie şăgie-n loc şî taşie.
La ciicuţa-i ca oglinda.
Vinia-i toată ca un fus.
Vai, cum luşia-afară cinda !
Mixăli-s cu capu-n sus…
Firu luşie pră şiupag,
Al dă aţă, vânăt tot…
Dă ciicuţa şie mi-i drag,
Dupa ea , eu nu mai pot… !
Că ciicuţa sarmie faşie,
Ca ea guge, nu-i nişiuna
Şî căigana cu pogaşie,
Cu obrazul ei ca luna…
Dac-o viedz cum stă la poartă
Pră ciicuţa mie afară,
Nu dzăuiţi, pră lumea toată –
Ari-n ochi o primăvară…
Ce părere aveţi ? Mie mi-au dat lacrimile... Mai cu seamă că autoarea (verişoara mea) a dedicat-o bunicii mele (care nu mai e...)...
2 comentarii:
:)))superba poezia...felicitarile mele doamnei profesoare...si bineinteles dumneavoastra pentru ca ati publicat-o pentru a ne incanta si pe noi...;)
Cu plăcere... La care profesoara te referi ? Dacă vrei din astea iti dau o tona. Mai are uica o grămadă.
Trimiteți un comentariu