Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la oricât de „mititel” concurs, mă ia cu fiori pe „şira spinării”. Anul acesta am fost desemnat să fiu „soacra cu cinci nurori”, adică să însoţesc pe cele cinci concurente la faza finală a Concursului Naţional de Matematică Aplicată „Adolf Haimovici”, mai cu seamă că „păstoresc” (la matematică, evident) trei dintre ele. Punctul „ t = 0 ” al călătoriei noastre am decis să fie gara din Lugoj, unde am întâlnit-o pe Roxana (de la Caransebeş) căreia i-am „prezis” că va ajunge măcar ministrul transporturilor, la cât de informată e în materie de „mersul trenurilor”. În scurt timp ni s-au alăturat Paula (de la Reşiţa) şi (orăviţencele) Alexandra, Mădălina şi Monica.
Nesperat de precis, la ora scrisă pe bilet trenul plecă din gara Lugoj spre „aventura” ieşeană. Am „măsurat” timp de 17 ore drumul până la Iaşi. Aşa cum am promis, nu am făcut matematică pe tren (riscam să fiu vopsit în roz de către admiratoarele Hannei Montana), preferând să glumim, să râdem şi să dormim pe alocuri (mai ales că am împărţit acelaşi vagon cu o mână de „moldobeni adivaraţi” care, întorcându-se acasă, au cărat cu „dânşii” o cantitate însemnată din licorile bahice produse la Teremia Mare.
La fel de precis, la ora stabilită am ajuns în frumoasa gară din Iaşi, deşi eu am uitat să-mi pun o „chietrişicî” în gură, păşind pentru prima oară pe aceste meleaguri. Pe peron am fost aşteptaţi de doamna profesoară Butnăraşu, ghidul nostru, (semăna izbitor cu Andreea Marin) care ne-a condus la microbuzul ce avea să ne ducă la Colegiu Tehnic „Gheorghe Asachi”, unde am fost cazaţi. Condiţiile de cazare au fost excelente, demne de un hotel cu multe stele.
Deşi obosiţi de „glasul roţilor de tren”, motivaţi de vremea bună pe care am sperat să o simţim cu câteva zile în urmă (am plecat pe o vreme tomnatică de acasă), am vizitat Bojdeuca lui Ion Creangă şi ne-am plimbat puţin prin împrejurimi. Fiecare am primit câte un ecuson cu care am putut călători gratuit pe toate mijloacele de transport (şi cum să nu „ridici pieptul” când câte o pereche de ochi curioşi citea pe acestea „Caraş-Severin” ?). Seara profesorii au avut o şedinţă tehnică în care am strâns mâna câtorva din „greii” matematicii româneşti şi mi-am regăsit câţiva colegi de facultate pe care nu-i mai văzusem de multă vreme. După ce i-am dat dreptate lui Ştefan cel Mare în privinţa nobleţei conţinutului unui pahar de „busuioacă”, emoţiile mele aveau să crească precum o funcţie exponenţială (cu baza supraunitară) la auzul unui „noi nu mai ştim nimic” în receptorul telefonului venit din partea „enoriaşelor” mele. Aşadar, am convocat „mintenaş” o „şedinţă” la fel de „tehnică”, precum colegiul în care ne aflam în care (ne-)am recapitulat o grămadă de formule şi tehnici matematice.
Abia a doua zi mi-am dat seama de amploarea şi seriozitatea concursului despre care se vorbea cu o seară înainte. După un mic dejun cu „olicuţî di pastramî”, am intrat în marea de oameni din faţa Facultăţii de Construcţii de Maşini şi Management Industrial. Peste 600 de elevi alături de profesorii lor aşteptau cu multe emoţii şi la fel de multă nerăbdare apariţia subiectelor. În timp ce concurenţii se luptau cu subiectele eu am colindat prin Iaşi împreună cu „omologul” meu din Braşov. Am trecut prin câteva librării („Junimea” şi „Cartea Românească”), „am pus o vorbă” la moaştele Sf. Parascheva şi am savurat celebrele „poale-n brâu”. După prânz am trecut la corectat - am fost desemnat să corectez la clasa a 12-a Servicii. Am avut de lucru (multe lucrări, vreo 50 la număr), mai ales că toţi elevii au abordat subiectele corectate de mine. Am întâlnit şi formulări mai originale, chiar şi o „perlă” care merită a fi citată. La subiectul 4 era vorba despre o furnică inteligentă care merge între două puncte de coordonate date pe graficul unei funcţii care s-a dovedit a fi una de gradul al II-lea; ei bine, într-o lucrare am întâlnit un text care suna aproximativ astfel: „dacă furnica e inteligentă, înseamnă că va căuta drumul cel mai scurt între cele două puncte, deci va merge în linie dreaptă, adică pe o funcţie de gradul I !”. Seara – alte emoţii; graţie gazdelor noştri am pătruns în „culise” pentru a afla rezultatele (poate că aici a fost singurul „minus” al organizării, deoarece în îmbulzeala care s-a produs la afişarea rezultatelor nu am reuşit să aflăm imediat rezultatele). Deşi „subsemnatul” se aştepta la mai mult, (aşa sunt toate „soacrele”) am obţinut 4 menţiuni şi un loc foarte aproape de ultima menţiune. „Ziua cea mai lungă” s-a încheiat cu o cină târzie şi o plimbare prin Parcul Copou, pe lângă teiul lui Eminescu. La acea oră (greu de crezut) am trecut pe lângă un grup de elevi care s-au aşezat în chioşcul din faţa copacului celebru pentru a asculta o prelegere a profesorului lor despre Eminescu, evident…
A doua zi am fost la festivitatea de premiere şi pot să spun că am fost mândru de elevele mele, în momentul când au fost nominalizate. Efortul organizatorilor de a populariza acest concurs şi de a „propovădui” matematica a fost răsplătit cu multe aplauze. Cu strângerile de mână sincere şi cu promisiunea de a reveni, am plecat de la facultate. Ieşenii au de ce să fie mândri: peste 100 de biserici, monumente de cultură şi însemne ale istoriei sunt la tot pasul. În foarte mare grabă am reuşit să vedem Mânăstirea „Sf. Trei Ierarhi”, Palatul Culturii, Piaţa Unirii, Piaţa Independenţei. Zadarnic am încercat să înţeleg câte ceva din… „filosofia shopping-ului” – m-a obosit mai tare decât orice altceva. Seara ne-am urcat în acelaşi vagon care ne-a adus. Împreună cu colegii din Bihor am verificat relativitatea timpului, scurtându-l cu glume, impresii şi câteva partide de „cruce” (şi acolo e ceva matematică, nu ?).
Ne-am despărţit la Lugoj, a doua zi dimineaţă, făcându-ne fiecare planuri (poate prea multe) pentru (o) vacanţă (prea scurtă). Deoarece eu am fost delegat pentru a face „cronica”, închei cu speranţa în viitor vom găsi mai multă înţelegere pentru sprijinirea mai „consistentă” acestor (din ce în ce mai) puţini adepţi ai „reginei ştiinţelor”. Cu gândul că la anul vom umple un vagon pentru a merge „să le luăm premiile” (sunt vorbele domnului inspector de matematică Nicu Miron, „porta-vocea” organizatorilor), închei prin a felicita (eu atât pot face) pe reprezentantele judeţului nostru: Roxana-Anuţa Margan – clasa a X-a Filologie, Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeş – menţiune, Paula-Evelina Bulata – clasa a XI-a Servicii, Colegiul Economic al Banatului Montan, Reşiţa – menţiune, Monica-Maria Epure – menţiune, Raluca-Mădălina Goian – menţiune şi Alexandra-Mirela Pană, clasa a XI-a, Ştiinţe ale Naturii, Liceul Teoretic „General Dragalina”, Oraviţa.
Prof. Mihai Lazarov – Liceul Teoretic „General Dragalina”, Oraviţa
Postări
