Cum cititorii mei aşteaptă comentarii asupra bacalaureatului din acest an, hai să zic şi eu două vorbe...
Circulă un banc relevant despre "situaţiune":
Circulă un banc relevant despre "situaţiune":
Întrebare: " - Ce a picat la bac... ??"
Răspuns: " - Tot liceul... !"
Cu "nemodestie", aş putea să spun că "s-a ajuns la vorbele mele". Nu ştiu nici ce aş putea să spun/sper... Timp de peste un deceniu s-a împământenit ideea că "n-om fi noi ăia care pică" şi că "la fel cum au trecut alţii, vom trece şi noi". Ei, bine, anul acesta... proaspeţii absolvenţi au avut ocazia să joace într-un film de proastă calitate, stând în faţa camerelor de supraveghere, ce se anunţau de acum vreo 3 ani, dacă îmi aduc aminte bine.
Poate ar trebui să mă simt vinovat pentru nereuşita elevilor mei... Sincer să fiu, mă încearcă mici semtimente de părere de rău pentru unii, dar... Ca să sune a "refren obsesiv", recapitulez ideile pe care le-am tot "glăsuit", an de an la cei de clasa a 12-a:
- din 2007 se găsesc pe internet 100 de variante de subiecte cu rezolvări cu tot foarte asemănătoare cu ce s-a dat pe la proba de matematica; căţi dintre absolvenţi nu au internet ?
- din aprilie în caietele de clasă ale celor care au avut bunăvoinţa de a scrie de pe tablă ar trebui să se afle o grămadă de variante rezolvate împreună cu cei interesaţi; câţi dinte ei şi-au dat seama ?
- e mult mai "ieftin" şi "sănătos" să înveţi zi de zi, puţin câte puţin, decât să "speri" că poţi "cumpăra" promovarea; câţi au realizat asta ? (un singur exemplu de absolvent cunosc).
-
Tot spectacolul ieftin la care asistăm mi se pare un mare "fâs", dacă data viitoare va fi ca în anii trecuţi, adică "să avem grijă şi indulgenţă...". Acum se găsesc o grămadă de "voci" ale absolvenţilor din anii anteriori care se mândresc cu "pe vremea mea..., dar ăştia...". Oare aşa o fi... ? N-oi fi eu "punctul de referinţă al obiectivităţii", dar afirm că dacă se "turnau" aceleaşi scene de film şi în precedentele "episoade", rezultatele ar fi fost asemănătoare. Eu ştiu ce "talente" am fabricat, de-a lungul anilor...
Poate să sune foarte dur cele spuse mai sus, dar din nefericire, acesta este adevărul, raportat la "ce se vrea" prin programele şcolare, cel puţin la matematică. Bineînţeles că "victimile" bac-ului din vară strigă sus şi tare că "Doamne, cât de greu a fost !" şi ce "naşpa a fost - n-ai putut nici să întorci capul...". Din păcate măsura asta a venit cam târziu, la mult timp după ce am afirmat eu că "nu mai apuc eu zilele acelea..." şi este puţin cam ipocrită din partea "unora" care au "cultivat" cu succes necinstea şi promovarea unor incapabilo-imbecili în funcţiile superioare. Şi cu toate aceste "rigori" am multe semne de întrebare la cum au promovat unii pe care toate "dovezile" din catalog i-au catalogat drept idioţi şi incapabili (la o estimare "din ochi", se vede că cel puţin jumătate din cei promovaţi la profilele reale au fost "ajutaţi" de "soartă" sau de "portofel").
Greu de crezut, dar şi eu încerc dileme de intensităţi cel puţin egale cu cele ale "nefericiţilor actori" greu încercaţi de "corectitudinea" bacalaureatului de anul acesta. "Cum dai, nu dai bine". În anii trecuţi am fost acuzaţi (cel puţin eu) că suntem mult prea exigenţi la clasă şi că dăm note mici, bac-ul contrazicându-ne de fiecare dată (elevi submediocri au luat note "obeze" în raport cu nivelul lor intelectual). Anul acesta s-a dovedit că am supraevaluat pe majoritatea elevilor, dovadă fiind că n-au fost în stare să-şi promoveze majoritatea dintre ei.
Nivelul "analfabetismului" intelectual a atins cote inimaginabile. Şcoala românească scoate mulţi "tâmpiţi" - fiecare dintre noi cunoaşte cel puţin un exemplu. Se face mult prea mult pentru mult prea mulţi... Dar nu e vina mea... Sunt doar un mic şi nefericit slujitor (ca mulţi alţii) al unui sistem putred. Singurul lucru care mi-l reproşez este incapacitatea mea de a-i convinge pe "enoriaşii" mei că e bine şi sănătos să înveţi (chiar şi la matematică, mai ales dacă "soarta" te-a "plantat" în "ghiveciul" de la o secţie reală care nu a fost neapărat pe placul tău la sfârşitul clasei a opta).
Sistemul de învăţământ a fabricat şi mai fabrică şi vârfuri, dar marea majoritate învaţă din şcoală cum să "fenteze", adică să depună cât mai mic efort pentru rezultate maxime nemeritate. Pe de altă parte tot acelaşi sistem a produs şi implementat inclusiv profesori foarte slab pregătiţi, cu multă experienţă în a "fenta" sistemul şi care sunt un exemplu pentru cei mai mulţi.
Zilele trecute am "numărat" câţi dintre absolvenţii de clasa a 11-a au şanse reale de promovabilitate la matematică în bacalaureatul de anul viitor, dacă va fi desfăşurat în aceleaşi condiţii... Un "fior" pe "şira spinării" nu-mi dă mari speranţe...
Nu mă întrebaţi care este soluţia ! Nu ştiu altă reţetă, decât cea care afirmă că "totul va fi bine, dacă fiecare dintre noi îşi face cât mai bine treaba". Cum zicea Creanga, "daca-i copil sa se joace, daca-i cal sa traga si daca-i popa sa citeasca", zic şi eu, "dacă-i elev sau student, să înveţe..." . Avea dreptate, "taica" Lenin cu "Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi...!"
(mai am...)
Poate ar trebui să mă simt vinovat pentru nereuşita elevilor mei... Sincer să fiu, mă încearcă mici semtimente de părere de rău pentru unii, dar... Ca să sune a "refren obsesiv", recapitulez ideile pe care le-am tot "glăsuit", an de an la cei de clasa a 12-a:
- din 2007 se găsesc pe internet 100 de variante de subiecte cu rezolvări cu tot foarte asemănătoare cu ce s-a dat pe la proba de matematica; căţi dintre absolvenţi nu au internet ?
- din aprilie în caietele de clasă ale celor care au avut bunăvoinţa de a scrie de pe tablă ar trebui să se afle o grămadă de variante rezolvate împreună cu cei interesaţi; câţi dinte ei şi-au dat seama ?
- e mult mai "ieftin" şi "sănătos" să înveţi zi de zi, puţin câte puţin, decât să "speri" că poţi "cumpăra" promovarea; câţi au realizat asta ? (un singur exemplu de absolvent cunosc).
-
Tot spectacolul ieftin la care asistăm mi se pare un mare "fâs", dacă data viitoare va fi ca în anii trecuţi, adică "să avem grijă şi indulgenţă...". Acum se găsesc o grămadă de "voci" ale absolvenţilor din anii anteriori care se mândresc cu "pe vremea mea..., dar ăştia...". Oare aşa o fi... ? N-oi fi eu "punctul de referinţă al obiectivităţii", dar afirm că dacă se "turnau" aceleaşi scene de film şi în precedentele "episoade", rezultatele ar fi fost asemănătoare. Eu ştiu ce "talente" am fabricat, de-a lungul anilor...
Poate să sune foarte dur cele spuse mai sus, dar din nefericire, acesta este adevărul, raportat la "ce se vrea" prin programele şcolare, cel puţin la matematică. Bineînţeles că "victimile" bac-ului din vară strigă sus şi tare că "Doamne, cât de greu a fost !" şi ce "naşpa a fost - n-ai putut nici să întorci capul...". Din păcate măsura asta a venit cam târziu, la mult timp după ce am afirmat eu că "nu mai apuc eu zilele acelea..." şi este puţin cam ipocrită din partea "unora" care au "cultivat" cu succes necinstea şi promovarea unor incapabilo-imbecili în funcţiile superioare. Şi cu toate aceste "rigori" am multe semne de întrebare la cum au promovat unii pe care toate "dovezile" din catalog i-au catalogat drept idioţi şi incapabili (la o estimare "din ochi", se vede că cel puţin jumătate din cei promovaţi la profilele reale au fost "ajutaţi" de "soartă" sau de "portofel").
Greu de crezut, dar şi eu încerc dileme de intensităţi cel puţin egale cu cele ale "nefericiţilor actori" greu încercaţi de "corectitudinea" bacalaureatului de anul acesta. "Cum dai, nu dai bine". În anii trecuţi am fost acuzaţi (cel puţin eu) că suntem mult prea exigenţi la clasă şi că dăm note mici, bac-ul contrazicându-ne de fiecare dată (elevi submediocri au luat note "obeze" în raport cu nivelul lor intelectual). Anul acesta s-a dovedit că am supraevaluat pe majoritatea elevilor, dovadă fiind că n-au fost în stare să-şi promoveze majoritatea dintre ei.
Nivelul "analfabetismului" intelectual a atins cote inimaginabile. Şcoala românească scoate mulţi "tâmpiţi" - fiecare dintre noi cunoaşte cel puţin un exemplu. Se face mult prea mult pentru mult prea mulţi... Dar nu e vina mea... Sunt doar un mic şi nefericit slujitor (ca mulţi alţii) al unui sistem putred. Singurul lucru care mi-l reproşez este incapacitatea mea de a-i convinge pe "enoriaşii" mei că e bine şi sănătos să înveţi (chiar şi la matematică, mai ales dacă "soarta" te-a "plantat" în "ghiveciul" de la o secţie reală care nu a fost neapărat pe placul tău la sfârşitul clasei a opta).
Sistemul de învăţământ a fabricat şi mai fabrică şi vârfuri, dar marea majoritate învaţă din şcoală cum să "fenteze", adică să depună cât mai mic efort pentru rezultate maxime nemeritate. Pe de altă parte tot acelaşi sistem a produs şi implementat inclusiv profesori foarte slab pregătiţi, cu multă experienţă în a "fenta" sistemul şi care sunt un exemplu pentru cei mai mulţi.
Zilele trecute am "numărat" câţi dintre absolvenţii de clasa a 11-a au şanse reale de promovabilitate la matematică în bacalaureatul de anul viitor, dacă va fi desfăşurat în aceleaşi condiţii... Un "fior" pe "şira spinării" nu-mi dă mari speranţe...
Nu mă întrebaţi care este soluţia ! Nu ştiu altă reţetă, decât cea care afirmă că "totul va fi bine, dacă fiecare dintre noi îşi face cât mai bine treaba". Cum zicea Creanga, "daca-i copil sa se joace, daca-i cal sa traga si daca-i popa sa citeasca", zic şi eu, "dacă-i elev sau student, să înveţe..." . Avea dreptate, "taica" Lenin cu "Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi...!"
(mai am...)
Postări
