Săptămâna trecută am încercat să-mi "spăl" neputinţa mea de a-i convinge pe elevii mei să înveţe, "prestând" matematică la şcoală/tablă în zilele ce-mi erau dedicate "serviciului pe şcoală". Nu m-am putut abţine să nu le fac morală elevilor mei, că doar şi eu am fost elevul şi, mai târziu colegul unei respectabile doamne profesoare, de la care am împrumutat "stilul". Acum am înţeles de ce secretarele, vânzătoarele sau "ghişeistele" sunt acre uneori - pentru că nu poţi să rămâi calm când cineva te întreabă a 314-a oară acelaşi lucru ("Când se decontează abonamentele, pentru că pe uşă scrie după 15 ale lunii şi azi e 14 ?" sau "Cât costă kilu' de ceapă, că pe afiş scrie nu-ştiu-ce...?" sau "Cât e combinări de unu luate câte zero, că nu găsesc...?" sau "Ne mai ziceţi odată ( cam a... 30-a oară ) despre asimptote ? "
În paralel mă "cultivam" pedagogiceşte cu cartea "PĂRINŢI STRĂLUCIŢI - PROFESORI FASCINANŢI. CUM SĂ FORMĂM TINERI FERICIŢI ŞI INTELIGENŢI" de Augusto Cury, în care încercam să dau dreptate autorului când afirma ca "nu e bine sa-i faci morală în public unui copil/elev, ci să faci în aşa fel încât să-şi recunoască greşeala făcând aplel la latura sensibilă a fiecăria..." ( + o tonă de "bla-bla" uri din astea interesante de aplicat, dacă ai timp şi răbdare... ceea ce mie îmi cam lipsesc... la ora şi vârsta asta). Cred că nu am citit-o la momentul potrivit... Nu a făcut decât să mă enerveze.
Obişnuinţa multora din concetăţenii noştri de a nu le place munca, se reflectă şi asupra odraslelor lor. Uitaţi-vă la vecinul de la doi care aruncă gunoiul pe fereastra-termopan - după pervaz nu mai e "teritoriul" lui, deci "lasa-i draq să facă curat, că de-aia îi plătim"! Uitaţi-vă la "psihologia" muncii la angajatul de la stat: păi dacă e la stat - e de... stat, nu e de lucrat ! Aşadar, de la o vârstă oarecare, vezi că e mai "comod" să fentezi sistemul... Şi-atunci, când ai în faţă nenumărate exemple zilnice de "hai să ne facem că muncim", cum să munceşti învăţând ? Şi mai mult - ţi se spune timp de patru ani ca "las' că vedem noi cum facem la BAC" şi că "fiecare e nepotul cuiva" sau "dau cât pot pentru copilu' meu"; aşadar cum sună "Hai să punem mâna pe creion şi hârtie !".
Şi tot nu-mi iese din cap "inutilitatea" efortului meu de a "povesti" a 31 oară despre asimptote, când în orice caiet de clasa a 11-a (înainte de "Grafice de funcţii", imediat după "L'Hospital") şi în orice manual de Analiză Matematică sau chiar pe "google" e plin de exemple. Cu alte cuvinte, "Cât o fi un kil de roşii, de-alea pe care scrie 2 lei/kg ? "
Postări
